Toamna astronomică, ritmul naturii și arta de a încetini

În această noapte are loc echinocțiul de toamnă, iar ceasul astronomic nu dă greș nici de data aceasta. Diminețile întunecoase, cu aerul lor rece care ciupește ușor obrajii, și-au făcut deja apariția, iar lumina zilei începe să se retragă treptat.

Pe 23 septembrie 2026, la ora 03:05, ora României, are loc echinocțiul de toamnă, momentul care marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică. Deși în calendar toamna începe la 1 septembrie, natura își urmează propriul ritm, măsurat prin mișcarea Pământului în jurul Soarelui.

Echinocțiul este acel moment al anului în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, iar durata zilei și cea a nopții devin aproximativ egale. Acest moment este un reper important în schimbarea anotimpurilor. De aici înainte, în emisfera nordică, zilele vor continua să piardă din lumină, iar nopțile vor deveni tot mai lungi, până la solstițiul de iarnă din decembrie. 

Îmi place să mă gândesc la acest moment ca la o trecere discretă de la sezonul cald la cel rece.  Nu se întâmplă nimic spectaculos într-o singură zi, dar,  dacă privești cu atenție în jurul tău, începi să observi lumina care intră în casă la amiază sau răcoarea de dimineață, frunzele care își schimbă culoarea și nevoia de nestăvilit :)  de a aprinde o lumânare caldă de la Darshop pentru a întâmpina seara cu căldură .

Natura își începe, încă o dată, procesul de retragere și pregătire pentru sezonul rece. Plantele își încetinesc ritmul de creștere, iar copacii se pregătesc pentru perioada de repaus. Nu este o oprire, ci o transformare înceată, un alt fel de a trăi, de a economisi energie și de a pregăti ceea ce urmează să renască în primăvară.

Și poate că aici se află una dintre cele mai frumoase lecții pe care ni le oferă toamna: nu toate perioadele vieții trebuie să fie despre creștere vizibilă, despre productivitate și despre a face mai mult. Uneori, avem nevoie și de un anotimp al nostru în care să ne retragem puțin, să ne odihnim și să ne adunăm puterile.

Toamna mea, sezonul lumânărilor și al agendei pline

Pentru mine, acest sezon călduț-spre-rece înseamnă cea mai intensă perioadă a anului. Simt că sunt de neoprit și, uneori, am impresia că oboseala nici nu știe unde să mă găsească.

Primele 15 zile din ianuarie sunt însă rezervate pentru binging, lectură, somn mult și relaxare. Atunci îmi permit să mă așez mai liniștită, să mă bucur de lucrurile pe care le-am tot amânat și să-mi trag sufletul după lunile aglomerate.

Până atunci, sunt un du-te-vino de dimineața până seara. Și cred că o parte din această energie vine și din bucuria de a lucra într-un mediu pe care l-am creat în jurul meu: un mic univers parfumat, plin de ceară de soia, lumini calde, idei și proiecte care se transformă încet în produse.

După cum știi, din 2016 dezvolt Darshop, micul meu brand de lumânări parfumate din ceară de soia. Iar sezonul lumânărilor abia a început.

Toamna este perioada în care atelierul meu prinde viață într-un ritm diferit. Torn lumânări aproape zilnic, pregătesc produse pentru sezonul rece, fotografiez, filmez și încerc să păstrez stocurile cât mai stabile. Și, pentru că sunt o singură Roxană, iar această Roxană nu s-a transformat peste noapte într-o fabrică, lucrez în loturi mici, cu răbdare și cu resursele pe care le am la dispoziție.

Lumina naturală devine, în această perioadă, un partener de lucru important. Am nevoie de ea pentru sesiunile de fotografiat și filmat, pentru a surprinde cât mai bine culorile, texturile și atmosfera produselor mele. Îmi doresc ca imaginile să transmită ceea ce simt eu atunci când aprind o lumânare: căldură, liniște, un moment de respiro și bucuria unui ambient estetic și plăcut.

Iar pentru asta, fiecare oră de lumină contează.

Toamna îmi amintește cât de mult depindem, chiar și în lucrurile aparent simple, de ritmul naturii. Vara îmi oferă zile lungi și lumină din abundență. Toamna mă obligă să fiu mai atentă la timpul pe care îl am, să-mi organizez mai bine activitățile și să accept că nu toate lucrurile pot fi făcute oricând, la orice oră.

În atelier, însă, nu sunt doar lumânările.

Tot eu mă ocup de contabilitatea primară, de furnizori, de plăți, de organizarea comenzilor și de toate acele lucruri mai puțin vizibile care țin în picioare un mic business. Dar și de ideile care apar când mă aștept mai puțin, de fotografii care trebuie refăcute, de texte care au nevoie de încă o variantă și de proiectele creative care se adună într-un colț al minții.

Uneori mă întreb cum reușesc să le fac pe toate. Apoi îmi amintesc că fac ceea ce îmi place.

Și, de cele mai multe ori, bucuria de a crea este cea care mă ridică din pat dimineața.

Slow living într-un sezon aglomerat

Cea mai mare provocare a mea în această perioadă este să păstrez slow living-ul în mijlocul unui sezon care mă cheamă să fac mai multe, mai repede și mai bine.

La prima vedere, cele două lucruri par să se contrazică.

Cum să încetinești când ai de turnat lumânări, de pregătit comenzi, de făcut fotografii, de scris texte, de răspuns la mesaje și de organizat toate lucrurile care țin de o afacere?

În aproape doi ani de când încerc să integrez mai conștient acest stil de viață în rutina mea, am învățat că slow living nu înseamnă neapărat să ai mai puține lucruri de făcut. Nu înseamnă nici să renunți la ambiții, să lucrezi mai puțin decât îți dorești sau să transformi fiecare zi într-o scenă perfectă cu o cană de ceai și o carte deschisă.

Pentru mine, slow living înseamnă să nu las graba să-mi fure bucuria lucrurilor pe care le fac.

Înseamnă să fiu prezentă în activitățile mele, chiar și atunci când am multe de rezolvat. Să nu transform fiecare sarcină într-o cursă contra cronometru. Să-mi permit să fac lucrurile cu atenție, să mă opresc atunci când am nevoie și să nu consider odihna o recompensă pe care trebuie să o merit.

Este o diferență importantă între a avea un ritm intens și a trăi permanent în grabă.

Pot să am o zi plină și să mă bucur de ea. Pot să torn lumânări ore întregi, să am o listă lungă de lucruri de făcut și, totuși, să păstrez loc pentru mici momente de liniște. Important este să nu simt că trebuie să alerg prin fiecare activitate pentru a ajunge la următoarea.

Iar pentru asta, am învățat să mă organizez.

Cele trei agende ale mele

Funcționez pe bază de agende. Jurnalul meu de organizare nu este unul singur, ci trei.

Am o agendă pentru business, una personală, în care îmi organizez viața de zi cu zi, și încă una dedicată ideilor creative.

În cea de business ajung toate lucrurile legate de Darshop: planificarea producției, idei de colecții, furnizori, activități administrative și proiectele pe care vreau să le dezvolt.

Agenda personală este locul în care încerc să-mi așez zilele într-un mod realist. Nu vreau să umplu fiecare spațiu liber cu o sarcină. Vreau să știu ce am de făcut, dar și să-mi las loc pentru lucrurile neprevăzute, pentru odihnă și pentru acele momente în care pur și simplu vreau să fiu.

A treia agendă este haosul meu ordonat. cea pentru idei creative.

Acolo ajung ideile pentru Darshop, pentru YouTube, pentru meniuri, cadouri, decorațiuni și tot felul de proiecte care îmi apar în minte. Unele rămân doar idei pentru o vreme, altele se transformă în proiecte reale.

Și cred că acesta este unul dintre lucrurile care mă ajută să păstrez slow living-ul aproape de mine: nu încerc să fac totul imediat.

Notez ideile, când ele vin și le las să se coacă. Acesta este un truc pe care l-am învățat cititind Lecții de Magie, o carte scrisă de Elizabeth Gilbert. Ea spune că creativitatea este o formă de energie și că ideile care par că ne vin nouă, nu ne aparțin întru totul decât atunci când le oferim mediul să se dezvolte. Astfel că notez totul, revin asupra lor și le aleg pe cele pe care simt că le pot dezvolta cu adevărat. În felul acesta am învățat să le simt pe cele potrivite pentru mine și să renunț cu ușurință la cele care doar sună bine , dar în realitate pe pe care nu le pot hrăni.

Nu toate ideile trebuie transformate în proiecte. Nu toate proiectele trebuie finalizate astăzi, azcum, imediat sau vreodată.

Ce mă învață toamna despre ritmul nostru

Schimbarea anotimpului nu ne afectează doar programul, ci poate influența și felul în care mă simt.

Pe măsură ce zilele devin mai scurte, avem parte de mai puțină lumină naturală. Lumina are un rol important în reglarea ritmului circadian, ceasul biologic care influențează somnul și starea de veghe. De aceea, schimbările sezoniere ale luminii pot modifica, pentru unele persoane, nivelul de energie, dispoziția și obiceiurile de somn. 

Pentru că am învățat să trăiec fiecare anotim în parte, pentru mine reducerea lumii nu mă afectează negativ și nu am nevoie de timp pentru a mă obișnui.

Nu înseamnă că toți oamenii simțim toamna la fel. Unii avem mai multă energie, alții simțim nevoia să ne retragem puțin, iar pentru unii schimbarea anotimpului poate veni cu o sensibilitate emoțională mai mare. Experiența fiecăruia este diferită, iar ritmul nostru interior nu este identic cu al celor din jur.

Un sezon pentru a crea, dar și pentru a te bucura

Toamna mea va fi, fără îndoială, plină.

Vor fi lumânări de turnat, fotografii de făcut, produse de pregătit, idei de pus în practică și multe ore petrecute în atelier. Vor fi zile în care voi simți că am făcut enorm și zile în care voi avea impresia că lista mea nu se mai termină.

Mă bucur de parfumul lumânărilor pe care le torn. De lumina caldă din atelier, chiar și atunci când afară se întunecă mai devreme. Mă bucur de o cafea băută fără să mă uit la ceas sau de un ceai fierbine. Savurez o plimbare prin grădină, o carte începută și un dulce copt cu drag.

Poate că asta este, până la urmă, una dintre lecțiile pe care vreau să le iau cu mine din acest sezon: să muncesc cu bucurie, dar să nu uit să trăiesc cu bucurie.

Natura nu se grăbește să ajungă la primăvară. Își urmează ritmul, își schimbă culorile și își pregătește liniștit următorul ciclu.