Rutine și mici Obiceiuri de Iunie. Noaptea de Sânziene

Sunt convinsă că magia și miracolele se arată mai ales celor care aleg să creadă în ele. Nu mă refer la miracole spectaculoase sau la transformarea apei în vin, mă refer la mici minuni care se petrec în fiecare zi și pe care le observ doar dacă încetinesc ritmul.

Viața este, în esența ei, plină de magie. Cum ai putea să mă convingi de contrariu atunci când îmi beau cafeaua în grădină admirând roua de pe plantele mature pe care le cunosc de când erau semințe? Sau atunci când am cunoscut-o pe Sybil aflându-i bucuriile și tristețile prin scrisorile trimise și netrimise din Corespondenta de Virginia Evans? Și pentru a putea vedea toate acestea se pare că a fost necesar să mă opresc un pic din alergarea la care și eu sunt supusă de societate, așa cum probabil și tu ești. Am acordat mai multă atenție lucrurilor care-mi hrănesc sufletul.

Cred că sufletul este motorul nevăzut al întregii noastre vieți. Atunci când îl hrănim cu liniște, recunoștință, natură, lectură, creativitate, el ne răsplătește într-un mod aparte: ne ajută să vedem mai clar frumusețea din jur. 

Și dacă adevărata magie nu constă în evenimente extraordinare, ci în capacitatea fiecăruia de a observa extraordinarul ascuns în fiecare zi dată de la Univers?

Aceste gânduri mă duc către una dintre sărbătorile mele preferate din an. Este o sărbătoare care are loc în apropierea unui moment astronomic fascinant: solstițiul de vară.

În jurul datei de 21 iunie, ziua pare să atingă un punctul culminant al luminii. Este perioada în care ziua este cea mai lungă, iar noaptea cea mai scurtă din întregul an, iar pentru mine, acest moment poartă o simbolistică aparte. Fiind născută în jurul acestei perioade îmi place să petrec cât mai mult timp afară, ceasul meu biologic mă trezește la 5.30 și mă trimite la somn târziu în noapte când cerul are încă nuanțe azurii. Este sărbătoarea luminii pe care o asociez cu însăși viața si minunile ei.

După solstițiu, aproape pe nesimțite, zilele încep să se scurteze. Pierdem câteva clipe de lumină în fiecare seară, într-un proces lent și firesc care ne conduce, pas cu pas, către echinocțiul de toamnă, momentul în care ziua și noaptea revin în perfect echilibru.

Unii o consideră o sărbătoare păgână, alții nici n-o bagă în seamă. Pentru mine ea reprezintă începutul verii și o sărbătoare a luminii pe care o asociez cu ziua mea de naștere chiar dacă acestea sunt despărțite de câteva zile calendaristice.

Mai departe îți spun tradițiile mele de Sânziene și cum le-am reinterpretat:

Sânzienele sunt niște zâne ale câmpiilor care poartă veșminte albe și când vălul dintre lumini dispare în noaptea de 23 spre 24 iunie, acestea coboară pe pământ și dansează în hore. Spre deosebire de iele care sunt niște ființe mitice capricioase și răzbunătoare, Sânzienele sunt considerate fiice ale Luminii Soarelui care aduc abundență și roade în gospodăriile oamenilor.

1. Merg la o plimbare pe însearate în pădure

Îmbălsămată:) în soluție de protecție împotriva țânțarilor și căușelor voi face o plimbare prin pădurea de lângă casă și dacă mai sunt flori de sânziene în poienița pe care o știu eu, voi culege câteva pentru a împleti coronițe sau pentru a face câteva aranjamente florale.

2. Fac coronițe și aranjamente

Urmează să merg la piață dacă nu găsesc sânziene prin poiană, ca să cumpăr flori galbene cu care fie alcătuiesc coronițe, fie îmi pun creativitatea în practică pentru a crea câteva decoruri florale. Mi se pare că dacă petrec timp făcând ceva creativ, primesc suficientă energie pentru sarcinile următoarelor zile.

3. Un foc ritualic

Oamenii obișnuiau sp aprindă focuri mari pe dealuri pentru a alunga spiritele rele pentru purificare și mai ales pentru protecția recoltelor, apoi săreau peste aceste focrui pentru noroc și sănătate.

Acum ani de zile am cumpărat o vatră mică pentru a putea face foc în serile de vară. Îmi aduc aminte de Bear Grylls și cu emisiunea lui de supraviețuire de pe Discovery, el spunea că o dată ce ai reușit să aprinzi un foc, moralul crește indiferent în ce situație dificilă te-ai afla. Mai în glumă mai în serios, una dintre marile mele plăceri este să fac acest foc în curte și să stau în jurul lui într-un moment deplin de introspecție. 1-2 ore stau locului, poate citesc ceva sau poate îi ofer minții câteva momente de libertate supremă, fără alergătura de gânduri obișnuită.

Focul mă obligă să îl păzesc, să nu îl las nesupravegheat și astfel mă ajută să aștern un pic de liniște în suflet și în minte. Focul este vindecător, iar jocul flăcărilor și lumina roșiatică a vreascurilor sunt hipnotizante.

4. Notez intenții

Se spune că noaptea de Sânziene are o energie specială și că dorințele rostite în gând au mai multă putere, iar visele aduc răspunsuri.

Îmi place să notez câteva gânduri și mai ales intenții pentru vara aceasta și ce alt moment mai bun să folosesc, dacă nu acesta, în jurul focului, în calmitatea serilor de vară.

Am creat pentru acest moment profund de introspecție o lumânare care evocă plimbările prin poieni scăldate în lumina lunii, parfumul florilor sălbatice și liniștea unei nopți de vară în care totul pare posibil. O poți găsi aici.

În încheiere aș vrea să-ți spun ceva:

Tu ca și mine suntem singurii oameni pe pământ care putem aduce magie în viețile noastre. Pe min egândul ăsta mă ajută să mă bucur de fiecare zi care-mi e dată din nou și din nou.