Pagini din jurnal | Iulie

Pare că doar am închis ochii, iar a doua lună a verii își ia deja rămas-bun, promițând că va reveni anul viitor pregătită să adune alte amintiri.

Iulie a fost o lună plină. Una dintre acele luni care trec atât de repede, încât abia la final realizezi câte lucruri au încăput în ea.

În mod tradițional, iulie este cunoscută drept Luna lui Cuptor, perioada în care arșița ne împinge să iubim și mai mult diminețile răcoroase și serile lungi de vară. Pentru mine, însă, iulie 2026 a fost surprinzător de blând. Poate și pentru că am alternat zilele de acasă cu câteva

călătorii în locuri unde aerul era mai prietenos.

Prima oprire a fost Cracovia.

 

Am petrecut acolo un weekend alături de familie și cred că este unul dintre orașele în care te îndrăgostești cel mai ușor de mersul pe jos. Fiecare străduță spune o poveste, fiecare piață pare desprinsă din altă epocă, iar istoria apare la aproape fiecare colț. Am făcut sute de fotografii, zeci de mii de pași și mi-am promis că mă voi întoarce. Sunt convinsă că încă mai are multe de arătat.

Întoarsă acasă, am intrat într-o perioadă care se repetă în fiecare an.

Pentru mulți, septembrie înseamnă începutul toamnei. Pentru mine, înseamnă începutul unui nou sezon de lumânări. Iar iulie este luna în care încerc să termin toate aprovizionările, să pun la punct ultimele detalii și să mă pregătesc pentru cea mai importantă perioadă din an.

Nu ascund faptul că mica mea afacere trece printr-o perioadă dificilă. Situația economică se simte și în lumea micilor producători, însă încă aleg să cred că merită să continui. Îmi doresc să aduc în continuare noutăți celor care sunt alături de mine încă din 2016 și, în același timp, să îi întâmpin cu drag pe cei care descoperă pentru prima dată colțul meu parfumat. Sper ca fiecare lumânare pe care o creez să aducă puțină liniște, atmosferă și căldură în casa celui care o aprinde.

Printre toate acestea, am continuat să citesc într-un ritm care mă bucură. Nu mă mai grăbesc să termin cărți doar pentru că mi-am propus un număr. Îmi place să citesc în ritmul meu și să mă bucur de povești fără presiune.

Luna aceasta am terminat două romane consistente și încă citesc alte două. Îmi dau voie să visez la liste lungi de lectură, chiar dacă știu că nu le voi termina niciodată complet. Nu mă deranjează. Dorințele nu trebuie să fie limitate de timpul pe care îl avem la dispoziție. Pentru mine, ele sunt motorul care mă face să merg înainte fără sentimentul că trebuie să alerg permanent.

Am terminat de citit Cine nu e gata, de Søren Sveistrup, a doua carte a autorului pe care o citesc. Mi-a plăcut la fel de mult ca prima. Îmi place felul în care construiește tensiunea, răsturnările de situație și finalurile pe care nu reușesc niciodată să le anticipez.

Cealaltă carte care m-a răscolit a fost Prietenii mei, de Fredrik Backman. M-a făcut să plâng de tristețe, de bucurie și de speranță, toate în același timp. A rămas cu mine mult după ce am închis ultima pagină și m-a făcut să mă gândesc la prieteniile mele, la oamenii care au trecut prin viața mea și la întrebarea pe care cred că ne-o punem cu toții, la un moment dat: oare ce urme lăsăm noi în viețile celorlalți?

Acum citesc Trenul de la miezul nopții, de Matt Haig. Încă nu am ajuns la final, dar premisa mi se pare fascinantă. Personajul principal pornește într-o călătorie prin propria viață după moarte, iar fiecare capitol mă face să mă întreb unde va duce această poveste. Sunt foarte curioasă cum se va încheia.

La final de lună am participat și la una dintre cele mai frumoase nunți la care am fost vreodată. Elegantă, delicată și cu un aer care mi-a amintit de serialul Bridgerton. Totul a avut loc într-o locație istorică din Sinaia, iar atmosfera a fost exact genul acela de amintire care rămâne cu mine mult timp.

Și pentru că uneori locurile în care dormim devin parte din călătorie, nu doar un loc în care ne odihnim, cazarea aleasă a fost și ea de poveste. Mi-am promis că mă voi întoarce acolo în toamnă, când copacii se vor îmbrăca în arămiu și totul va avea acel farmec liniștit pe care îl iubesc atât de mult.

Așa a fost iulie.

O lună în care am călătorit, am citit, am muncit, am visat și am adunat câteva amintiri pe care sper să le recitesc peste ani cu același zâmbet.