Cum mă bucur de vară prin slow living

Cum abordez slow living vara?

Vara obișnuia să fie sezonul meu preferat, dar în ultimii ani am început să ador să trăiesc cu plăcere fiecare sezon și să mă bucur de tot ce au anotimpurile de oferit la timpul lor.

De aceea cred că:

Vara nu trebuie să fie plină ca să fie frumoasă

Vara este sezonul în care mulți oameni simt nevoia că trebuie să facă multe, de la concedii și petreceri, până a festivaluri și plimbări la munte și la mare. Acest sentiment că vara trebuie să fie aglomerată ne este indus încă de mici, când copii fiind așteptam vacanța mare pentru a o umple cu activități atât de multe încât în septembrie compunerea cu ”Ce am făcut în vacanța de vară” să fie cât mai bogată și spectaculoasă.

Și cred că toate au frumusețea lor, inclusiv acea perioadă din viață când începi să realizezi că vara nu trebuie să fie plină de activități și experiențe ca să o simți ca fiind frumoasă cu adevărat.

Și hai să îți spun cum abordez eu slow living vara.

1. Diminețile de vară sunt magice

Îmi place să beau cafeaua și încă nu sunt suficient de puternică să încerc să trăiesc fără ea. Dar mai mult decât gustul cafelei îmi place întreaga experiență pe care o trăiesc atunci când savurez cafeaua în curte cu o carte în mână. Acest obicei se întâmplă doar vara, când primle raze de soare de pe la 6:00 dimineața mă trezesc ușor, iar răcoarea dimineții este plăcută.

Dimineața totul pornește din liniște, zgomotul de fond din jurul acestei ore matinale este redus și gândul că urmează o zi lungă și luminoasă este chiar revigorant.

2. Casa, un refugiu confortabil, mai degrabă decât un loc de dormit și atât

Când eram copil, îmi imaginam că atunci când voi fi mare, voi locui mai mult prin hoteluri decât acasă, în drumurile pe care profesia de traducător mi le va oferi. Probabil erm fascinată de camerele elegante, cu paturi uriașe, așternuturi perfect întinse și perne în care păreai că te afunzi. În mintea mea, acela era confortul suprem.

Nu-mi trecea prin cap că, peste ani, voi descoperi că adevăratul sentiment de confort nu vine dintr-o cameră de hotel, ci din locul pe care îl numești cu însuflețire ”acasă”. Astăzi, casa noastră a devenit refugiul în care îmi place să mă întorc în toate anotimpurile din orice călătorie. Îmi place să știu că fiecare colț a fost amenajat cu grijă și că spune câte puțin din povestea noastră. Poate că asta înseamnă, până la urmă, slow living: să nu cauți mereu un alt loc în care să te simți bine, ci să creezi unul chiar acolo unde trăiești. Un loc în care vara nu este doar anotimpul vacanțelor, ci și al dimineților leneșe, al meselor în familie, al unei cărți citite în liniște și al serilor care par că nu se mai termină.

3. Dieta în ritmul verii

Vara are un fel aparte de a-mi schima felul în care mănânc. Nu este anotimul preparatelor complicate, ci dimpotrivă, pentru că ingredientele au suficient gust și aromă încât să nu fie nevoie de prea multe artificii. Îmi place să gătesc în orice perioadă a anului și, chiar dacă afară sunt 35 de grade, un pandișpan cu fructe de sezon merită întotdeauna pornirea cuptorului. Bucătăria se umple de mirosul fructelor coapte, vanilie și pandișpan, iar lumina de după-amiază care-mi inundă bucătăria oferă și un strop de magie. Prea poetic? Se prea poate,dar chiar așa este!

Fructierele sunt pline de piersici zemoase, caise parfumate, afine, mure și coacăze, iar pepenele verde, bine răcit, rămâne unul dintre micile răsfățuri pe care le aștept în fiecare an.

În zilele călduroase, nimic nu se compară cu o băutură rece pregătită acasă, din pepene, lămâie, mentă sau busuioc proaspăt. Sunt combinații simple, dar pline de prospețime, care transformă o după-amiază obișnuită într-un moment de răgaz.

La fel se întâmplă și cu mesele. O supă de roșii aromată cu ierburi proaspete și servită cu puțină brânză feta sau câteva chifteluțe cu dovlecei sunt preparate simple, dar care adună familia în jurul mesei și creează amintiri frumoase.

Pentru mine, slow living în bucătărie nu înseamnă rețete sofisticate. Înseamnă că am răgazul să gătesc cu ingrediente de sezon,că mă bucur de aromele lor autentice și, mai ales, că împart mâncarea familia și vecinii. Pentru că, de cele mai multe ori, gustul verii stă în momentele petrecute împreună.

vara înseamnă să te bucuri de fiecare ingredient.

4. Plimbările fără (aproape) destinație

Unul dintre lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la verile petrecute acasă este faptul că nu trebuie să mergem departe ca să simțim că am evadat din rutina de zi cu zi.

Zona Argeșului este incredibil de ofertantă și, de multe ori, cele mai frumoase ieșiri încep cu o întrebare simplă: „Ce facem astăzi?” Fără prea multe planuri, ne urcăm în mașină și pornim la drum, lăsând curiozitatea să decidă direcția.

Uneori ne oprim lângă un râu care curge liniștit și aduce cu el o răcoare binevenită. Alteori ne plimbăm printr-un crâng înmiresmat sau traversăm câmpuri în care floarea-soarelui își întoarce chipul către soare, iar lanurile aurii de grâu par că se întind la nesfârșit. Sunt imagini pe care niciun ecran nu le poate reda cu adevărat.

Îmi place să cred că vara este anotimpul care ne trezește toate simțurile. Mirosul pădurii după o ploaie de vară, căldura soarelui pe piele, adierea vântului într-o după-amiază liniștită, sunetul apei sau cântecul greierilor transformă o simplă plimbare într-o experiență pe care o porți cu tine mult timp.

Pentru mine, slow living nu înseamnă doar să rămâi în confortul casei. Înseamnă și să ieși în lume fără grabă, fără un program strict și fără presiunea de a bifa obiective. Înseamnă să fii prezent acolo unde ești, să privești cu adevărat peisajul din jurul tău și să lași natura să îți încetinească ritmul, chiar și pentru câteva ore.

Uneori, cele mai frumoase amintiri de vară nu se nasc din călătorii planificate cu luni înainte, ci dintr-o plimbare spontană, fără o destinație anume, în care descoperi că bucuria era, de fapt, chiar pe drum.

5. Serile lente

Dacă ar fi să aleg partea mea preferată a verii, fără să stau pe gânduri, aș spune că sunt serile.

Au ceva ce niciun alt anotimp nu reușește să ofere. Lumina se stinge încet, aerul devine mai răcoros, iar întreaga natură pare că își încetinește ritmul. Este momentul în care și eu simt nevoia să fac la fel.

Pentru că mă trezesc foarte devreme, zilele mele de vară sunt lungi și pline. Tocmai de aceea iubesc atât de mult felul în care se încheie. Nu cu grabă și nici cu lista de lucruri pe care le mai am de făcut, ci cu mici ritualuri care mă ajută să mă reconectez cu mine însămi.

Cina luată împreună cu cei dragi, câteva pagini citite în șezlong, udatul plantelor și al gazonului, încă puțin citit, câteva rânduri scrise în jurnal sau câteva planuri așternute în liniște pentru zilele care urmează. Sunt obiceiuri mici simple, dar care îmi dau sentimentul că ziua s-a încheiat frumos.

Îmi place să rămân câteva minute fără să fac nimic. Să ascult greierii, ciripitul păsărilor care se pregătesc de noapte și liniștea care se așterne treptat peste tot. Este unul dintre puținele momente ale zilei în care zgomotul lumii se estompează și rămân doar eu, gândurile mele și vara.

Seară de seară aprind lumânări și nu pentru lumină, ci pentru atmosfera pe care o creează și liniștea pe care mi-o conferă, o liniște aproape meditativă.

Poate că acesta este, pentru mine, cel mai frumos lucru pe care îl aduce slow living: să înveț că fericirea nu se ascunde în evenimente spectaculoase, dar o pot găsi cu ușurință în astfel de seri de vară în care nu se întâmplă aproape nimic... și, totuși, simt că nu-mi lipsește nimic.

Poate că, peste câțiva ani, nu-mi voi aminti toate locurile pe care le-am vizitat într-o vară. Însă sunt convinsă că îmi voi aminti lumina dimineților petrecute cu o cafea și o carte în mână, parfumul pandișpanului cu fructe proaspăt scos din cuptor, plimbările spontane pe drumurile Argeșului și liniștea serilor în care greierii cântă, iar o lumânare pâlpâie discret pe masă.

Pentru mine, asta înseamnă slow living. Nu înseamnă să încetinești timpul, pentru că nu putem face asta. Înseamnă să încetinești suficient cât să observi lucrurile care au fost acolo dintotdeauna, dar pe lângă care trecem prea des în grabă.

Vara vine și pleacă în fiecare an. Nu o putem opri, dar putem alege cum o trăim. Eu aleg să mă bucur de dimineți fără grabă, de casa pe care o numesc „acasă”, de mesele împărțite cu cei dragi, de plimbările fără destinație și de serile care se termină cu o lumânare aprinsă și un suflet liniștit.

Poate că adevărata bogăție a unei veri nu stă în câte lucruri ai făcut, ci în câte momente ai fost cu adevărat prezent. Iar dacă articolul acesta te inspiră să încetinești măcar pentru câteva minute, atunci și-a îndeplinit deja scopul.